22 martie 2013

Buna seara, Doamna!

Doamna, 
Ti-am lasat pe matasea pernei urmele unui sarut ce l-ai lasat sa strapunga inocent primavara. Nu am cautat sa te impresionez. Am vrut doar a-ti aminti despre sufletul ce-ti poarta zambetul de copil in ploaie. 
Si nu am uitat Doamna, ca lacramioarele ti-au mangaiat palmele in atingeri sfioase. Si iarasi am plecat sa trec peste un alt pod, spre alta pereche de cercei atarnati de urechiuse curioase in ale vietii. 
Am batut drumurile pe bicicleta timpului. Am atins si am sarutat cautandu-ti gustul in praful stelelor si apele lunii fara de drum. Si cautarea mi-a placut. Mi-a placut si tacerea de cuvinte ce m-a inconjurat in calatoriile mele. Nu pot a-ti spune daca am gasit, pentru ca departarea mea de mine e ca sarutul tau inocent ce-si scutura mantia si implora soarele sa-i spuna in cuvinte. 
Vreau sa stii ca sunt bine, inca. Nu mi-am adus sub pleoape somnul odihnitor si nici nu am palpat cu obrajii florile nestiute ale esentei ce mi-o doresc in paharul vietii. Nu supravietuiesc, doar ating trairea cu sfintenie in lumi necunoscute pana acum. Imi cant visele in melodii cu note din perle stralucitoare si cochilii de melci si oameni. Aici la mine e tarziu in noapte si incerc din rasputeri sa ma lamuresc pe mine ca nu fug, desi la prima vedere a fuga seamana toata aceasta poveste. 
Si cu o moneda de un ban mi-am cumparat un pahar cu braga, caci am vrut sa simt asprimea si dulceata dintr-o singura sorbitura, fara ca setea sa ma faca sa ma las prada intunericului. 
Am sa te cant vorbind, Doamna! Si cand va fi sa fie, acolo voi fi venit sa pot a ma odihni din drumurile mele rebele....
Al tau pentru totdeauna, Doamna!
Calatorul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu