Lorgean, o incursiune in dementele mele

Imi plac dementele invelite in mister de trairi aparte...

Poate ca e doar vina varstei. Cei 40 de ani sunt asezati intr-o piramida cu varful orientat inspre centrul simturilor. E placata pe ici pe colo cu placi grele de intelepciune ce iti dau voie de cele mai multe ori sa privesti multe lucruri din perspective neintuite de cei din jurul tau. De aceea imi plac dementele...

L-am terminat de citit si m-a uimit starea de bine ce m-a imbratisat, desi foarte multi afirma ca este o carte destul de sumbra, undeva la hotarele fantasticului. Nu mi-a dat impresia asta deloc. Din contra. Este o inlatuire de tariri firesti, mai aparte dar foarte intense...

Jean Lorin Sterian, Lorgean...

Nu stiu sa o definesc si cu atat mai mult sa o incadrez. E un fel de nemarginire marginita de vesnice cautari ce isi gaseste in finalul neasteptat din desertul marocan. Mi-a dat senzatia unei linisti profunde intr-o lume galagioasa si ahtiata, mercantila si superficiala. Fiecare stare a periplului prin atingerile erotice si mizeria umana are parca o alta definitie. Pentru mine nu a fost o intelegere a altor perceptii ci mai degraba un imens cadru fara o focusare specifica. Atingerea a venit din interior spre exterior ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final. O piramida situata in universul uman cu baza spre cer si varful inspre aspectele umane, de cele mai multe ori neintelese. O singuratate perpetua ce m-a facut sa zambesc si sa fiu acolo, in centrul haosului fara rascruce.

Mi-a placut mult...

Buna seara, Doamna!

Doamna, 

Ti-am lasat pe matasea pernei urmele unui sarut ce l-ai lasat sa strapunga inocent primavara. Nu am cautat sa te impresionez. Am vrut doar a-ti aminti despre sufletul ce-ti poarta zambetul de copil in ploaie. 

Si nu am uitat Doamna, ca lacramioarele ti-au mangaiat palmele in atingeri sfioase. Si iarasi am plecat sa trec peste un alt pod, spre alta pereche de cercei atarnati de urechiuse curioase in ale vietii. 

Am batut drumurile pe bicicleta timpului. Am atins si am sarutat cautandu-ti gustul in praful stelelor si apele lunii fara de drum. Si cautarea mi-a placut. Mi-a placut si tacerea de cuvinte ce m-a inconjurat in calatoriile mele. Nu pot a-ti spune daca am gasit, pentru ca departarea mea de mine e ca sarutul tau inocent ce-si scutura mantia si implora soarele sa-i spuna in cuvinte. 

Vreau sa stii ca sunt bine, inca. Nu mi-am adus sub pleoape somnul odihnitor si nici nu am palpat cu obrajii florile nestiute ale esentei ce mi-o doresc in paharul vietii. Nu supravietuiesc, doar ating trairea cu sfintenie in lumi necunoscute pana acum. Imi cant visele in melodii cu note din perle stralucitoare si cochilii de melci si oameni. Aici la mine e tarziu in noapte si incerc din rasputeri sa ma lamuresc pe mine ca nu fug, desi la prima vedere a fuga seamana toata aceasta poveste. 

Si cu o moneda de un ban mi-am cumparat un pahar cu braga, caci am vrut sa simt asprimea si dulceata dintr-o singura sorbitura, fara ca setea sa ma faca sa ma las prada intunericului. 

Am sa te cant vorbind, Doamna! Si cand va fi sa fie, acolo voi fi venit sa pot a ma odihni din drumurile mele rebele....

Al tau pentru totdeauna, Doamna!

Calatorul

Cafeaua dementa...

Despre cafea...

Mai bine mai tarziu decat mai devreme..

Cu drag Doamnei Veronica si sotului dansei!

Daca mi-as fi pregatit un speech ar fi trebuit sa imi cer scuze in primul rand fata de dumneavoastra. Nu sunt adepta stereotipiilor si de aceea astazi va voi vorbi despre cafea din punctul meu de vedere....

Cafeaua este in sine o poveste care te imbratiseaza inca din momentul in care ai sansa de a auzi cantecele pline de pasiune ale culegatorilor din partile insorite ale globului. 

Cafeaua este o imbratisare matasoasa si calda care-ti desfata simturile si te insoteste in special atunci cand rasfoiesti o carte, sau cand alegi sa-i savurezi aroma aparte alaturi de cei dragi. 

Nu pot sa nu recunosc ca pentru mine cafeaua este o felie importanta din torutul vietii. Sunt pareri impartite ca face bine, ca uneori dauneaza. Poate ca este asa....

Cafeaua inseamna pasiune si finete, inseamna eleganta si rafinament, inseamna un amestec de soare si gheata ce-ti umple simturile cu legendele ei mereu proaspete. 

Francezul Jules Michelet spunea despre cafea ca este "bautura luciditatii, cea mai buna hrana pentru minte, caci spre deosebire de bauturile spirtoase, limpezeste gandirea. Cafeaua alunga norii care intuneca imaginatia si inlatura apasarea lor grea. Ea permite unei raze de adevar sa patrunda realitatea intunecata a lucrurilor"

Putina firsca, sau spuma de lapte adaugate in licoarea neagra si fierbinte pot fi un deliciu de care sa te bucuri intr-o seara in care ai ales sa vorbesti despre o carte ce te-a impresionat. Un firicel de nobil coniac sau de tequila pierdute in cafeaua fierbinte iti alunga oboseala si apasarea dupa o zi grea. 

Menta...

Pentru mine menta in cafea reprezinta o combinatie pe care mereu o imbratisez cu drag si speranta. Siropul verde intens peste care torni cateva picaturi de miere si cafeaua fierbinte devin un melanj ce ma impinge sa impletesc cuvintele iar starea se poate asemana cu privirea lucida, mirata si deschisa spre un rasarit de soare in briza racoroasa a unei mari ce defineste toate nuantele de albastru. 

Te intoarce la viata cafeaua, te intoarce spre alte perceptii impinse de simturi stimulate de gust, de aroma de culoare...

Nu stiu daca aici se gaseste ceea ce am spus atunci in fata dumneavoastra, dar cu siguranta este ceea ce simt in legatura cu cea mai spectaculoasa muza a mea...