Prin colturile camerei a ramas izul de vanilie si scortisoara. O liniste de menta invaluie fereastra spre lume si micile becuri se joaca scriind. Urme de zapada ce isi asteapta soarele zambind spun povesti cu spiridusi. Deschid ochii si ma intind alene dorindu-mi cafeaua fierbinte cu picaturi de sirop gros de menta. Cartile din raft imi asculta gandurile si clipesc voiase in paginile linistite. Somnul fuge si se ascunde pe birou langa agenda de lucru. Ea e nepasatoare si strange palmele a odihna. Frunzele zgribulite aduna petele de cerneala si le adauga pe rafturi de mult uitate. Intind palmele spre soarele iernii si totul devine imaterial. Palpez cu inima starea ce ma inconjoara si adun din jurul meu pulberea fina de vanilie. Nu trebuie sa strang pumnii ca sa percep in cuvinte simturile. Il iau pe Frederic Beigbeder din raft si intre copertile cartii "Dragostea dureaza 3 ani" regasesc o scrisoare. 22 August 2007, Viena....Dar asta in alta zi dementa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu