31 martie 2013

Lorgean, o incursiune in dementele mele

Imi plac dementele invelite in mister de trairi aparte...

Poate ca e doar vina varstei. Cei 40 de ani sunt asezati intr-o piramida cu varful orientat inspre centrul simturilor. E placata pe ici pe colo cu placi grele de intelepciune ce iti dau voie de cele mai multe ori sa privesti multe lucruri din perspective neintuite de cei din jurul tau. De aceea imi plac dementele...

L-am terminat de citit si m-a uimit starea de bine ce m-a imbratisat, desi foarte multi afirma ca este o carte destul de sumbra, undeva la hotarele fantasticului. Nu mi-a dat impresia asta deloc. Din contra. Este o inlatuire de tariri firesti, mai aparte dar foarte intense...

Jean Lorin Sterian, Lorgean...

Nu stiu sa o definesc si cu atat mai mult sa o incadrez. E un fel de nemarginire marginita de vesnice cautari ce isi gaseste in finalul neasteptat din desertul marocan. Mi-a dat senzatia unei linisti profunde intr-o lume galagioasa si ahtiata, mercantila si superficiala. Fiecare stare a periplului prin atingerile erotice si mizeria umana are parca o alta definitie. Pentru mine nu a fost o intelegere a altor perceptii ci mai degraba un imens cadru fara o focusare specifica. Atingerea a venit din interior spre exterior ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final. O piramida situata in universul uman cu baza spre cer si varful inspre aspectele umane, de cele mai multe ori neintelese. O singuratate perpetua ce m-a facut sa zambesc si sa fiu acolo, in centrul haosului fara rascruce.

Mi-a placut mult...

22 martie 2013

Buna seara, Doamna!

Doamna, 
Ti-am lasat pe matasea pernei urmele unui sarut ce l-ai lasat sa strapunga inocent primavara. Nu am cautat sa te impresionez. Am vrut doar a-ti aminti despre sufletul ce-ti poarta zambetul de copil in ploaie. 
Si nu am uitat Doamna, ca lacramioarele ti-au mangaiat palmele in atingeri sfioase. Si iarasi am plecat sa trec peste un alt pod, spre alta pereche de cercei atarnati de urechiuse curioase in ale vietii. 
Am batut drumurile pe bicicleta timpului. Am atins si am sarutat cautandu-ti gustul in praful stelelor si apele lunii fara de drum. Si cautarea mi-a placut. Mi-a placut si tacerea de cuvinte ce m-a inconjurat in calatoriile mele. Nu pot a-ti spune daca am gasit, pentru ca departarea mea de mine e ca sarutul tau inocent ce-si scutura mantia si implora soarele sa-i spuna in cuvinte. 
Vreau sa stii ca sunt bine, inca. Nu mi-am adus sub pleoape somnul odihnitor si nici nu am palpat cu obrajii florile nestiute ale esentei ce mi-o doresc in paharul vietii. Nu supravietuiesc, doar ating trairea cu sfintenie in lumi necunoscute pana acum. Imi cant visele in melodii cu note din perle stralucitoare si cochilii de melci si oameni. Aici la mine e tarziu in noapte si incerc din rasputeri sa ma lamuresc pe mine ca nu fug, desi la prima vedere a fuga seamana toata aceasta poveste. 
Si cu o moneda de un ban mi-am cumparat un pahar cu braga, caci am vrut sa simt asprimea si dulceata dintr-o singura sorbitura, fara ca setea sa ma faca sa ma las prada intunericului. 
Am sa te cant vorbind, Doamna! Si cand va fi sa fie, acolo voi fi venit sa pot a ma odihni din drumurile mele rebele....
Al tau pentru totdeauna, Doamna!
Calatorul

4 martie 2013

Cafeaua dementa...

Despre cafea...
Mai bine mai tarziu decat mai devreme..
Cu drag Doamnei Veronica si sotului dansei!

Daca mi-as fi pregatit un speech ar fi trebuit sa imi cer scuze in primul rand fata de dumneavoastra. Nu sunt adepta stereotipiilor si de aceea astazi va voi vorbi despre cafea din punctul meu de vedere....
Cafeaua este in sine o poveste care te imbratiseaza inca din momentul in care ai sansa de a auzi cantecele pline de pasiune ale culegatorilor din partile insorite ale globului. 
Cafeaua este o imbratisare matasoasa si calda care-ti desfata simturile si te insoteste in special atunci cand rasfoiesti o carte, sau cand alegi sa-i savurezi aroma aparte alaturi de cei dragi. 
Nu pot sa nu recunosc ca pentru mine cafeaua este o felie importanta din torutul vietii. Sunt pareri impartite ca face bine, ca uneori dauneaza. Poate ca este asa....

Cafeaua inseamna pasiune si finete, inseamna eleganta si rafinament, inseamna un amestec de soare si gheata ce-ti umple simturile cu legendele ei mereu proaspete. 
Francezul Jules Michelet spunea despre cafea ca este "bautura luciditatii, cea mai buna hrana pentru minte, caci spre deosebire de bauturile spirtoase, limpezeste gandirea. Cafeaua alunga norii care intuneca imaginatia si inlatura apasarea lor grea. Ea permite unei raze de adevar sa patrunda realitatea intunecata a lucrurilor"
Putina firsca, sau spuma de lapte adaugate in licoarea neagra si fierbinte pot fi un deliciu de care sa te bucuri intr-o seara in care ai ales sa vorbesti despre o carte ce te-a impresionat. Un firicel de nobil coniac sau de tequila pierdute in cafeaua fierbinte iti alunga oboseala si apasarea dupa o zi grea. 
Menta...
Pentru mine menta in cafea reprezinta o combinatie pe care mereu o imbratisez cu drag si speranta. Siropul verde intens peste care torni cateva picaturi de miere si cafeaua fierbinte devin un melanj ce ma impinge sa impletesc cuvintele iar starea se poate asemana cu privirea lucida, mirata si deschisa spre un rasarit de soare in briza racoroasa a unei mari ce defineste toate nuantele de albastru. 
Te intoarce la viata cafeaua, te intoarce spre alte perceptii impinse de simturi stimulate de gust, de aroma de culoare...
Nu stiu daca aici se gaseste ceea ce am spus atunci in fata dumneavoastra, dar cu siguranta este ceea ce simt in legatura cu cea mai spectaculoasa muza a mea...
 

25 februarie 2013

Intrebari retorice...

Sa nu-ti imaginezi cititorule decat...
Alunecam in nestire. Intr-un vis armonios si atat de intens incat ii simteam vibratiile in varful degetelor ascunse de atingerea asternutului. Nu insiruiam cuvinte in vis si nu faceam decat sa imi ascult mintea. Totul parea construit pe esafodajul unui servetel de masa cu inel de fistic si pete mici din stafide cu rom. 
Nu stiu daca sesizam diferentele de arome dar cu siguranta incercam in visul meu sa strabat dincolo de ceea ce parea atat de palpabil si neverosimil. 
Si cred ca am si vorbit in vis. Si mai cred ca acele cuvinte au fost scurte si intense punctand de fapt trezirea intr-o stare de gratie asemanatoare unui iures ireversibil si mereu altfel.
Poate nu intelegi, sau poate nu crezi. Nu ma mai inspira luna. E prea plina de ceva pe care eu il simt tangibil si fara mister. Nu ma mai inspira nici anotimpurile. Pot spune ca le-am trait pe fiecare de cate zece ori pana acum. E un calcul simplu, nu?
Ma inspira oamenii si gesturile, ma inspira aberatia si introspectia in colturile demente ale unui pahar de coniac nobil. 
Si totul..e doar o sala imensa de bal populata cu costume de brocart grele si calduroase dar atat de zambitoare incat...
O sa-ti mai spun cand trec pe strada ta. De fapt ai sa simti aroma intensa de menta lucida si amestecata intr-o ceasca cu ciocolata alba...
Tu simti diferenta, nu?

26 ianuarie 2013

Twinkle... Twinkle little star...

Little star
E o colivie cu gratii din aur. Privesc pe fereastra si am senzatia ca pe cer paharul din care beau a deveinit o mica si abstracta cutiuta de bijuterii. Oboseala se transforma incet intr-o stare volatila si fara sa imi dau seama desenez cu degetele in aer un contur. Vad copacul si ramurile lui ce vorbesc cu stelele. Un mic oftat paraseste buzele rosii si fuge rusinat in cel mai intunecat colt al gradinii. Ma gandesc ca pe undeva este zapada si ca ea acopera o stare de expectaiva ce nu isi gaseste locul in ganurile mele ratacite si fara contur. 
Poate un sarut....
Sigur o mangaiere...
Si apoi un zambet de dincolo de gratiile aurite ale coliviei. 
Ating degetele cu buzele si ridic mana spre afara. Nicicand un gest nu mi s-a parut atat de firesc si abstract in acelasi timp. 
Copacul e acolo ataingand praful stelelor ce se prabusesc in orice dorinta spusa sau nespusa si zapada se va topi...
E cald si aroma gutuilor ma imbie sa ...
Ah! Uitasem de ceaiul de fructe si aroma de lamaie verde?!

14 ianuarie 2013

Gudron...

Sursa fotigrafiei aici


Sunt DeMenta...
Cred ca in aceasta situatie nu se pune in balanta sensul bun sau sensul rau al starii. Starile mele sunt demente. Doar pentru ca asa se spune daca visezi in culori. O dementa colorata ce practic iti da o alta perceptie. Cred ca pot sa afirm ca azi am rasfoit biblioteca, desi din afara asta ar parea cu totul si cu totul bizar. Il gasisem la un moment dat pe Cronin cu Citadela lui. O editie destul de veche, din 1970. Am zambit privind cartea cu hartia aspra si ingalbenita de timp si nicotina. Am zambit si timpului cand citeam randurile cu sete. Si am ramas asa rapusa de simturile demente rasfoind cartea. Fara sa imi pun intrebari. O bizarerie a amanuntelor privite din alta perspectiva. Cat de languros am perceput scrierea in perioada cand setea de trairi era atat de inocenta? A fost prima intrebare care m-a invaluit.
Si totusi dementa e de bun augur in culorilor privitorrului din mine....si asta peste ani...

13 ianuarie 2013

Tablou...

Uitasem sa iti spun ca desi tacuta in ultimul timp, zambesc! Dar eu cred ca tu stii asta. Ma trezesc alene si inca nu constientizez ca am pasit spre numarul meu norocos. Am rotunjit timpul si pentru asta mi-am luat o mica vacanta. Doar sa savurez momentul. Acum desenez...
A nins si a fost ger. In tonuri albastre si albe cu firisoare mici aurii conturate uneori de un soare timid. Imi aminteam acum ferestrele inghetate cu flori. Si ele m-au facut sa zambesc. Ma destind si privesc coniacul chihlimbariu din pahar. Ii fac un semn discret si el se retrage in inelul batranetii intelepte. E zglobiu pentru varsta lui. Il gust...
Bratara de la mana se zbarleste si parca isi rade in sine. E amuzata de licoarea veterana si parca are intentia sa zburde.
Privesc ochii. Verzi si oarecum diabolici. Ma amuza. In casa nu exista decat o oglinda ovala in care se reflecta imaginea fotoliului impozant si a cartii uitate pe una din cotiere. Totul e o parada de simturi intr-un anotimp nedistorsionat de culori deranjante.
Sorb din coniac si zambesc perlelor uitate pe noptiera...
De ce crezi ca totul pare rotund?

28 decembrie 2012

Contraste ...

Prin colturile camerei a ramas izul de vanilie si scortisoara. O liniste de menta invaluie fereastra spre lume si micile becuri se joaca scriind. Urme de zapada ce isi asteapta soarele zambind spun povesti cu spiridusi. Deschid ochii si ma intind alene dorindu-mi cafeaua fierbinte cu picaturi de sirop gros de menta. Cartile din raft imi asculta gandurile si clipesc voiase in paginile linistite. Somnul fuge si se ascunde pe birou langa agenda de lucru. Ea e nepasatoare si strange palmele a odihna. Frunzele zgribulite aduna petele de cerneala si le adauga pe rafturi de mult uitate. Intind palmele spre soarele iernii si totul devine imaterial. Palpez cu inima starea ce ma inconjoara si adun din jurul meu pulberea fina de vanilie. Nu trebuie sa strang pumnii ca sa percep in cuvinte simturile. Il iau pe Frederic Beigbeder din raft si intre copertile cartii "Dragostea dureaza 3 ani" regasesc o scrisoare. 22 August 2007, Viena....Dar asta in alta zi dementa....

13 decembrie 2012

Randuri albe...

Omar
Eu azi nu iti fac un cadou. Iti pun in fata sansa sa faci o alegere pe care sa o impachetezi tu intr-un cadou si sa-l dai mai departe. Sunt putin obosita si degetele imi sunt cuprinse de frig. Le privesc si zambesc a orbire...
Nici macar nu pot sa spun ca am cautat sa rasfoiesc ceva. Intens as defini ce mereu simt. Dar oricum nu am cum sa asez un domino de cuvinte care sa aiba puterea de a spune. Mi-a placut tragerea ta la sorti. M-a facut sa zambesc asezat si sa simt pe buze gustul unei gutui calde intr-un univers de felii de mere. Femeia dementa e intre doua lumi. A orbului care vede si a surdului care asculta. Bomboane colorate spui tu? Hihihi....savurez si zambesc cu obrajii fierbinti de gerul frumos....

8 decembrie 2012

Ghiocei vorbitori...

Un cer de sticla sparta...
O Doamne! Deja e dimineata si e sambata. Nu renunt inca la asternutul cald. Cordonul halatului vernil imi spune ca te-ai trezit. Secundele au explodat din lumanarea tacuta si dulce. Te incapatanezi sa crezi ca nu vorbesc. Si ma incapatanez sa imi doresc. Ma abat peste colturile moi ale diminetii si cuprind in palme cana cu cafeaua fierbinte. Zambesc si ma gandesc ca oarecum silabisesti printre cratimele geroase...Dar stiu ca deja Peter Pan zboara prin aromele tale...Ghiocei, din cauza lor taceam...